Port popular autentic din Prigor

La biserica

          Credinta crestina este darul lui Dumnezeu in puterea caruia primim ca adevaruri sigure tot ce a descoperit Dumnezeu si ne invata Biserica.
Credinta este, pe de o parte, lucrarea harului divin, iar, pe de alta parte, este (si) un merit al omului, caci crede numai cine voieste.

Ea este absolut necesara pentru mantuire. De aceea, Domnul Iisus Hristos porunceste ucenicilor, inante de inaltare: "Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura. Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui; iar cel ce nu va crede, se va osandi" (Marcu 16,16).

Traditia Ignatului sau taiatul porcului

Poza facuta la familia Tira din localitatea Prigor

Raznitul oilor

      Traditiile romanilor sunt comori ce nu ar trebui uitate sau parasite si nici schimbate prin troc cu alte obiceiuri importate din alte tari. Ele sunt ale noastre, ne caracterizeaza, ne definesc si prin ele ne simtim mai bogati, mai alesi, mai altfel decat altii. Aceste traditii ne fac mai "exotici" in ochii europenilor si altor natii, putem fi subiect de discutii si de lauda, de aprecieri cu semnul mirarii.
    Traditiile romanilor sunt diferite de la o zona la alta, dupa cum spune vorba cate bordeie, atatea obiceiuri, insa tocmai acest lucru ne face mai frumosi, mai atragatori si mai originali.
     Imaginile postate mai sus reprezinta un obicei foarte frumos din localitatea Prigor, jud. Caras-Severin. Acest obicei se cheama "Raznitul oilor", care are loc toamna pe la sfarsitul lui septembrie. Aici se prepara si faimosul balmos, care se imparte la fiecare persoana ca a avut oile in stana respectiva.

Lunca Ilotului

Peisaj de vara

Prigorul

Un peisaj mirific...

Descriere

Prigor, una dintre cele mai mari comune din judeţul Caraş-Severin, ce se întinde pe o suprafaţă de 300 km2, între masivul Semenic la nord şi Munţii Almajului la sud. Localitatea situată în partea de sud-vest a României, în depresiunea Valea Almăjului, s-a format din cătune, unde localnicii îşi construiseră case de-o parte şi de alta a râului Prigor.
Denumirea este prima dată menţionată într-un document din anul 1550, cu ocazia vânzării moşiei din Prigor de către Dorotea, fata almăjeanului George Gorban.